Top 13 Obiective turistice in judeţul Hunedoara

Daca este vorba despre obiective turistice , slava Domnului, aceasta zona a tarii este privilegiata, judetul Hunedoara oferind o varietate de obiective turistice, printre cele mai frumoase din tara(unele unice), determinate de istoria, traditiile si relieful spectaculos, astfel: Turism montan cu zeci de trasee in masivele Retezat (vezi Parcul National Retezat), Parang, Valcan si in vecinatate(Transalpina-cea mai inalta sosea din Romania), Manastiri (Prislop, Lainici) si biserici (Densus, Colt), Castele (Huniazilor, Sântamaria-Orlea) si cetati (Deva, Colt), Vestigiile unei civilizatii apuse: cetatile dacice din muntii Sureanu(muntii Orastiei): Sarmizegetusa Regia (capitala Daciei preromane),Luncani-Piatra Rosie, Costești-Blidaru, Costești-Cetațuie, Căpâlna, Bănița si Sarmizegetusa Ulpia Traiana (capitala Daciei romane), la 40Km de prima, Baraje (Gura apelor-cel mai mare baraj de anrocamente din Europa, Valea de Pesti), Lacuri glaciare (printre care Bucura-cel mai mare din Ro), de baraj artificial (Cincis-printre cele mai mari din Transilvania, Gura apelor), de acumulare(Tau fara fund, Valea de pesti,etc), Pesteri ( Cioclovina, Bolii, etc), chei (Cheile Butii, Cheile Jietului) si  defileul Jiului, Statiuni de schi (Straja-printre cele mai bune partii din tara, Parang, Rausor, Sureanu si noua atractie de la Vidra-Transalpina), Alte atractii: Rezervatie zimbrii Hateg, expozitia dinozaurilor pitici de la Hateg,  parapanta, rafting, canyoning, tyroliana, off-road, escalade, drumetii montane, etc.

Mai jos aveti structurate cele mai importate obiective turistice din Judetul Hunedoara.

Castelul Huniazilor – numit si Castelul Corvinilor, este cetatea medievala a Hunedoarei, pe locul 2 in topul celor mai inspaimantatoare cladiri din lume. Dateaza din secolul XIV cand reprezenta o fortificatie de forma elipsoidala, cu ziduri de 2m grosime formate din calcar dolomitic si piatra de rau.   In secolul XV, dupa 1440, Ioan(Iancu) de Hunedoara initiaza constructii de mare amploare vizând transformarea cetatii într-un castel, cuprinzand : 2 ziduri de curtina in jurul vechii cetati, cu creneluri la partea superioara, flancate de turnuri circulare(Turnul Capistrano, Turnul Pustiu, Turnul Tobosarilor, Turnul Buzdugan) si turnuri rectangulare . Turnurile circulare cu parter de zidarie si 1-2 nivele aveau zone de locuit si/sau zone de aparare. Turnul pictat (Turnul Buzdugan) are un singur nivel de aparare si este pictat în fresca la exterior cu motive geometrice si guri de tragere. Turnurile rectangulare (turnul vechi de poarta, turnul nou de poarta) erau prevazute cu intrari carosabile si niveluri de aparare. Intrarile propriu-zise în castel se faceau prin intermediul unor poduri, sustinute de piloni de piatra, ultimele tronsoane ale podurilor fiind mobile. Un punct de interes în castel îl reprezinta fântâna, sapata în spatiul dintre curtina veche si cea noua. Dupa 1446, Ioan de Hunedoara devenit guvernatorul regatului Ungariei, modifica planurile de edificare ale castelului, în sensul cresterii ponderii constructiilor civile cum ar fi – capela.   Palatul propriu-zis, amplasat pe latura vestica, este compus din Sala Cavalerilor, Sala Dietei si scara spirala. O alta constructie unica de factura militara este reprezentata de galeria si turnul „Nu te teme”, Turnul propriu-zis, alcatuit din 5 niveluri de aparare, este prevazut cu deschideri pentru arme de foc. Legatura cu castelul este asigurata prin intermediul unei galerii suspendate, lunga de peste 33 m, galerie ce se sprijina pe stâlpi masivi, din calcar dolomitic.   A doua faza de constructie înceteaza o data cu moartea lui Ioan de Hunedoara. Dupa 1458, se initiaza lucrari, în zona nordica a castelului, rezultând asa numita aripa Matia, compusa din logii, pictura cu subiect laic existenta aici fiind un unicat. Finalizarea lucrarilor la castel înceteaza în jurul anului 1480, monumentul fiind comparabil cu castelele din vestul Europei, prin amploare si fast.   În secolul XVII, principele Gabriel Bethlen, modifica în spiritul vremii, parti din castel, modificari dictate atât de necesitati civile cât si militare. Se construieste pe latura estica,  Palatul mare dinspre oras, compus din doua niveluri, respectiv camere de locuit si o sufragerie, se reamenajeaza Sala Dietei si Capela, se deschide un pasaj de legatura între aripa Bethlen si aripa Matia. Lucrarile de factura militara sunt reprezentate de construirea Turnului Alb si a Terasei de Artilerie. Se construieste curtea exterioara (curtea husarilor), spatiu care adapostea locuintele administatorului, ale functionarilor, casa ogarilor si depozitele pentru hrana si fânat.   In sec XIX au loc ample lucrari de restaurare, iar castelul ia infatisarea de azi.

Cetatea Deva – situata pe Dealul cetatii, la 371m altitudine, rezervatie naturala din 1988; a fost construita pe urmele unei fortificatii daco-romane in jurul anului 1250 cu rol de aparare; accesul se poate face pe jos sau cu telecabina. Telecabina este singurul ascensor inclinat din Romania, iar din punct de vedere al lungimii traseului – 278 metri si a diferentei de nivel – 158 metri este primul din Europa. Până în 1687 când a fost ocupata a doua oara de  trupele austriece, cetatea a fost proprietatea familiei Hunedorestilor, Francisc Gesthy si principilor Transilvaniei. Aceasta era asediata deseori de iobagi, culminând cu asediul din timpul rascoalei din 1784 condusă de Horia, Closca si Crisan. În 1817 este restaurata de împaratul Francisc I. În timpul revolutiei de la 1848, cetatea este ocupata de o garnizoana de soldati austrieci, fiind distrusa de o explozie a depozitului de munitie.   În decursul anilor cetatea a suferit mai multe reparatii si transformari, ultima restaurare incepand în 2005 dar neterminata nici în prezent din lipsă de fonduri. Cetatea poate fi vizitata in orice anotimp.  Merita efortul de a o vizita deoarece panorama este deosebita.

Biserica Densuș – in apropiere de Hateg, fiind cea mai veche biserica din Ro (unii spun ca de pe vremea dacilor sau romanilor) in care slujbele se tin neintrerupt de 7 secole. Nicolae Iorga a numit-o fără pereche în toată românimea”, şi pe bună dreptate şi-a câştigat denumirea. Datorită particularităţilor sale deosebite şi unice, biserica pare a fi cel mai ciudat edificiu din Ţara Haţegului. Construcţia este ridicată din piatră provenind de la Ulpia Traiana Sarmisegetuza. Biserica de la Densuş este obiectul multor controverseale cercetătorilor şi oamenilor de ştiinţă. Unii sunt de părere că ar fi mausoleul în care ar fi fost incinerat generalul roman care a fost ucis de daci, Longinus Maximus, alte păreri spun că locul reprezintă un templu păgân al zeului Marte. Părerile din urmă sunt susţinute prin prezenţa unui element total neobişnuit pentru o biserică ortodoxă: altarul de aici nu este construit pe partea de est, ci este mai aproape de direcţia spre sud. Altii spun ca ar fi un templu roman creştinizat, fiind şi prima biserică de pe teritoriul Daciei străvechi. Hramul Bisericii din Densuş este în ziua Sfântului Ierarh Nicolae, pe 6 decembrie.

Manastirea Prislop – cu originea in secolul XIV, ctitorita pe rând de Sf Nicodim, Domnita Zamfira si Parintele Arsenie Boca(“Sfantul Ardealului”).    Mănăstirea Prislop se află în Ţara Haţegului,  la 10 kilometri de oraşul Haţeg. În secolul al XVII-lea, în apropiere de biserică, un călugăr pe nume Ioan şi-a săpat o chilie în stâncă deasupra pârâului care trece prin actuala curte a mănăstirii. Sihastrul, despre care se spune că a fost ucis de doi vânători, a fost canonizat în anul 1992, ca sfântul Ioan de la Prislop. În 1948, Arsenie Boca a devenit stareţul mănăstirii, tot el fiind cel care a organizat cele mai ample lucrări de restaurare a monumentului. Prislop a devenit ulterior o mănăstire de maici, iar Arsenie Boca a rămas ca duhovnic până în 1959, când comuniştii au risipit obştea şi i-au stabilit părintelui domiciliul forţat la Bucureşti. Mănăstirea a fost reînfiinţată abia în 1976. În 1989, fostul stareţ Arsenie Boca a murit şi a fost înmormântat la Prislop.   De atunci, mănăstirea a devenit unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din Transilvania, pentru creştinii ortodocşi din tara si în ultima vreme si de peste granițe.   Mănăstirea Prislop are două hramuri, unul pe 8 mai, când e sărbătorit Sfântul Ioan Evanghelistul, ocrotitorul lăcaşului, iar al doilea pe 14 septembrie, de Ziua Crucii.   În zilele de sărbătoare, numărul celor care ajung la Prislop depăşeşte 50.000 de oameni. Cei mai mulţi dintre pelerini vin aici pentru a se ruga la mormântul părintelui Arsenie Boca.  „Se vorbea despre dânsul că e făcător de minuni şi că poate vedea în sufletele şi în gândurile oamenilor. Avea un dar excepţional de la Dumnezeu“  De la mănăstire nu lipsesc simplii turişti, îndemnaţi spre Prislop de curiozitate şi de popularitatea monumentului. 

Cetatile dacice din muntii Sureanu (muntii Orastiei): Între secolul I i.Hr. si secolul I d.Hr. au fost ridicate in muntii Șurenu(Orastiei) cele șase  fortărețe dacice  pentru apărare și protecție impotriva cuceririi romane:Sarmizegetusa Regia, Luncani – Piatra Roșie, Costești – Blidaru, Costești – Cetățuie, Căpâlna și Bănița  si fac acum parte din patrimoniul cultural mondial UNESCO.   

Sarmizegetusa Regia:situată în satul Grădiștea Muncelului, muntii Orastiei, a fost capitala Daciei preromane; este cea mai mare dintre fortificațiile dacice, aflată pe vârful unei stânci, la 1.200 de metri înălțime, fortăreața a fost centrul strategic al sistemului defensiv dac. Sarmizegetusa Regia este cel mai vechi si cel mai important monument pe care romanii il au in acest moment. In acest moment, din intregul oras (intins pe 14-17 hectare) este descoperit doar 5%. Pana acum nu a fost posibila descoperirea a mai mult din cauza ca Sarmizegetusa Regia este ingropata sub rezervatia naturala Gradistea Muncelului – Cioclovina.   Capitala statului dac, ridicata la jumatatea secolului 1 i.d.Hr, cuprindea in aria sa cetatea, zona sacra si asezarea civila. Zidul cetatii a fost ridicat in tehnica obisnuita “murus dacicus” ce inconjura un mamelon cu cota de 1200 m, respectand configuratia terenului.    Fortăreața, un patrulater alcătuit din blocuri masive de piatră (murus dacicus), a fost construită pe cinci terase, pe o suprafață de aproximativ 30.000 m². Sarmizegetusa conținea deasemenea o zonă sacră. Printre cele mai importante și mari sanctuare circulare dacice se află și Calendarul Circular.   Zidul cetății avea 3 m grosime și o înălțime de 4 – 5 m , forma de hexagon cu laturile inegale. În apropiere, spre vest, se află, pe o suprafață de 3 km, o întinsă așezare civilă, în care se observă foarte multe locuințe, ateliere, magazii, hambare, rezezervoare de apă. La 100 m est de cetate, pe doua terase, se gaseste zona sacra, la care ajungem pe un drum pavat cu lespezi de calcar. In acest spatiu au fost amplasate sanctuare de tip rectangular(7-8) si circular(2).   Se remarcă și pavajul de andezit sub forma unui soare(soarele de andezit) cu razele compuse din segmente de cerc. Alături de rolul său ritualic, de platformă pentru sacrificii animale sau poate chiar umane, ansamblul îndeplinea cel mai probabil și funcțiunea de cadran solar.    Obiectele de dimensiuni reduse, găsite la Grădiștea Muncelului sunt de forme și dimensiuni diferite. Ies în evidență un vas cu o inscripție cu litere ale alfabetului latin, „DECEBALVS PER SCORILO”, niște blocuri de calcar cu litere grecești și monedele din aur cu înscrisul „KOSON” si bratarile dacice.Civilii locuiau pe lângă fortăreață, pe terasele construite în josul muntelui. Nobilimea dacică avea apă în rezidențele lor, adusă prin țevi ceramice. Inventarul arheologic găsit la sit dovedește că societatea Dacică avea un standard înalt de viață.Asezarea civila, formata din cartiere, ce se intindea pe zeci de terase constituite cea mai mare locuire dacica compacta cunoscuta. Aici se aflau ateliere, depozite, instalatii de captare si distribuire a apei potabile. Capitala Daciei a atins apogeul sub Decebal, regele dac înfrânt de Imperiul Roman in timpul domniei împăratului Traian. După înfrângerea dacilor, cuceritorii au stabilit o garnizoană militară acolo și au început să dărâme cetatea. Noua capitală romană, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa a fost construită la o distanță de 40 km de Sarmizegetusa Regia. Împăratul Hadrian, voia ca noua capitală construită de Traian să fie percepută ca o continuatoare a celei dacice, de aceea i-a și adăugat numele de Sarmizegetusa. Astăzi, pe locul Ulpiei Traiana Sarmizegetusa se află localitatea Sarmizegetusa, din județul Hunedoara.

Luncani-Piatra Rosie –situată pe un platou din vârful unui deal la 832 m altitudine si aflat pe teritoriul comunei Boşorod din Muntii Orăştiei. Doar pe latura estica se putea ataca, fiind inconjurata de prapastii. Cetatea Piatra Rosie  avea rolul de a apara capitala statului dac centralizat condus de Burebista, Sarmizegetusa Regia, de un eventual atac dinspre nord. 

Costesti-Blidaru –apartine de satul Costesti, aflat in comuna Orastioara de Sus si este cea mai importanta veriga a ansamblului de aparare din Munţii Orastiei, fiind amplasata pe un deal, la 705 m altitudine, si avand perspectiva catre Valea Muresului si catre Sarmisegetusa Regia, cetatea controla drumul antic de acces catre aceasta. Sistemul de fortificare al Cetatii Blidaru era format din trei turnuri de paza la est si nord-est de Blidaru, pe platoul Făeragului si Grădina Făeragului (558 m altitudine) si alte turnuri care supravegheau imprejurimile de pe Curmătura Făeragului, de la Poiana Popii, Şesul Ciorii si Poiana lui Mihu. De pe versantul nord-vestic, turnul rectangular de la Poiana Pertii completa sistemul defensiv. A fost mai bine conservata ca celelalte.

Costesti-Cetatuie – a fost construita langa satul Costesti, comuna Orastioara de Sus din judetul Hunedoara.
Platoul superior al dealului unde este asezata cetatea are 514 m altitudine.
Trecutul cetatii este vag, nu se cunoaste numele sau din vechime, ci doar faptul ca era o cetate puternica cu caracter defensiv ce avea la baza o mare asezare civila, ce reprezenta resedinta obisnuita a regilor daci transilvaneni.
Costesti-Cetatuie este cunoscuta in istorie si pentru rolul pe care l-a avut in apararea drumului ce ducea spre cetatea Sarmisegetusa Regia.

Căpâlna – se situează pe raza localității Săsciori, la aproximativ 20 km de Sebeș, pe drumul național 67C; fortificaţia avea rolul de a apăra Munții Orăștiei, unde se afla inima regatului dac. Cel mai probabil, aceasta a fost construită la sfârșitul domniei lui Burebista (82-44 î. Hr.). Zidurile sale au fost parțial dărâmate de către daci, după ce romanii le-au impus acest lucru ca o condiție de pace după primul război daco-roman (101-102 d. Hr.), însă acestea au fost distruse total după cel de-al doilea război daco-roman, în anul 106 d. Hr. Singura construcție ale cărei urme rămân distincte și azi este turnul de la intrare, folosit ca locuință.    

Cetatea Banița –prin pozitia geografica, a fost un punct strategic multe sute de ani, fiind unul dintre punctele de control si aparare a accesului din sud prin Defileul jiului, catre Transilvania.

Cetatile Bolii si Crivadia erau bastioane importante construite dupa tehnica si materiale asemanatoare cu cele folosite la constructia cetatilor dacice din muntii Sebesului. Cetatea dacica a fost descoperita cu ocazia sapaturilor sistematice din 1961 – 1962. Fiind vorba de o stinca izolata cu pante foarte abrupte, accesul era posibil numai pe latura de nord.

Ulpia Traiana Sarmizegetusa – dacă vechea capitală a Daciei preromane se situa în Munții Orăștiei la o altitudine de 1.200 m, Sarmizegetusa Romană era amplasată pe un teren aproape șes, în bazinul Hațegului, la cota 531 m. Orașul se afla la aproximativ 8 km depărtare de trecătoarea care face legătura între Banat și Transilvania și care purta în antichitate numele de Tapae, astăzi “Porțile de Fier ale Transilvaniei”.   Alegerea amplasamentului pentru întemeirea orașului s-a făcut în baza avantajelor strategice și economice, cu Munții Retezat la sud și Munții Poiana Ruscă la nord, constituiau bariere naturale greu de străbătut pentru eventualii atacatori.Teritoriul metropolei se întindea de la Tibiscum la Micia, până la intrarea Jiului în defileu, un teritoriu propice în care capitala s-a putut dezvolta în liniște, fiind apărată de castrele Tibiscum, Voislova, Micia și Bumbești.Prin Ulpia Traiana trecea drumul imperial care venea de la Dunăre și făcea legătura cu extremul nord al provinciei.   Sarmizegetusa Ulpia Traiana a fost construita in anii 101-102 drept garnizoana romana. Dupa cucerirea Daciei, in 106, aceasta garnizoana devine oras – capitala noii provincii romane. Declinul sau a inceput in jurul anilor 255 si a fost parasita de romani in timpul invaziei hunilor.